Satul Iezer este situat la 6 km spre nord – vestul oraşului Dorohoi, în cea mai mare parte în dreapta şoselei ce leagă acest oraş cu ultimul sat Racovăţ de langă graniţa cu Ucraina. Se învecinează la nord cu balta Ezer, de unde îşi are şi denumirea; la sud despărţit de şoseaua amintită, cu satul Pădureni; la est cu G. A. S. – secţia pomicolă Şendriceni şi la vest cu satul Hilişeu - Horea.
În anul 1889, din rezervele de teren ale statului, provenite din expropierea mănăstirei Bârnova – Iaşi la 1864, au fost împropietariţi, contra cost în rate pe termen lung, ţărani muncitori de pământ din împrejurimi, cu loturi de de câte 5 ha pentru fiecare familie. Astfel prima familie care s-a statornicit aici a fost aceea a veteranului din 1877 Costache Ciomârtan, venit din satul Talpa de pe malul Siretului. I-a urmat atunci şi alte familii de foşti consăteni ai săi ca: Gh. Şalabin, Ion Munteanu, Gh. Cremene, etc. S-au mai adăugat în acelaşi timp familii şi din alte sate ca de pildă: Ion Dascalu din Călinesti, Dumitru Popovici si Ion Bulubenchi din Lozna, Ion Delcu si Dumitru Scripcaru din Pădureni, Gh. Mihăileanu din Hilişeu – Crişan, Mihai Croitoru din Văculeşti, Andrei Romaniuc din Prelipca, Ion Teliban din Gherghel si Ioan Ianoş din partile Bucovinei. Cu aceste familii cărora li s-au adăugat şi altele în anii următori ia fiinţă acest sat nou cu numele de Iezer în anul 1889. De atunci si până astăzi au trecut 120 ani şi numărul familiilor s-a mărit la 140 de familii, având la îndemâna în vatra satului respectiv un buchet frumos şi folositor de aşezăminte obşteşti ca: cimitir din 1948, bisericuţă din 1949, căminul cultural din 1954, Cooperativa din 1956, şcoala generala din 1966 si un cămin de zi tot din 1966.
Avându-se în vedere că acest sat este relativ de dată nouă, nu a avut biserică proprie şi sătenii erau nevoiţi ca să facă un drum de circa 2 km până în satul Pădureni unde mergeau ca să-şi satisfacă nevoile religioase. Datorită acestui fapt s-a simţit nevoia de a se construi un locaş de închinare, lucru care s-a şi întâmplat în anul 1949 sub păstoria preotului Eugen Saucă.
Această biserică s-a construit în latura de nord – est a cimitirului Iezer situat în cantul satului.
Drept ctitori ai acestui sfânt locaş de închinare au trecut toţi enoriaşii satului Iezer care au contribuit cu material, muncă voluntară şi obiecte necesare exercitării cultului.
Această biserică este construită iniţial pe temelie de piatră cu pereţii de bârne şi lut, la exterior captuşit pe trei laturi cu scânduri de brad şi având acoperişul din tablă.
Biserica are formă de navă împărţită în pridvor, pronaos, naos şi altar. Pe partea de vest s-a construit o anexă în anul 1950 care serveşte de clopotniţă. Această anexă este făcută din furci de stejar şi scânduri de brad având acoperişul de tablă. La exterior pereţii bisericii sunt captuşiţi cu scândură de brad vopsită în gri şi crem. Acoperişul este în formă de şarpantă având deasupra două cruci din fier: una deasupra altarului şi alta deasupra pronaosului, fiind lipsită de turle. În biserică se patrunde printr-o uşă aflată la pridvor, situat în partea de miază-zi. Pridvorul este prevăzut cu două geamuri dreptunghiulare. Din pridvor se pătrunde în pronaos printr-o uşă în două canate. Pronaosul este prevăzut cu un cafas la care se ajunge pe nişte trepte de scândura situate pe partea de nord. Naosul este mai jos decât pronaosul şi altarul cu 10 cm, şi este prevăzut cu două geamuri laterale de formă dreptunghiulară având dimensiunile de 90/80 cm. Naosul are o boltă comună cu pronaosul de formă semicirculară, construită din scândură de brad, bolta, care până în 2007 era vopsită în bleu cu stele galbene, iar din 2008 este prevăzută cu pictură murală în tehnica fresco. Pereţii naosului sunt lipsiţi de absidiale. Toată duşumeaua este alcătuită din scândură de brad. Pereţii atât în altar cât şi în naos şi pronaos au fost până în 2007 zugrăviţi şi vopsiţi, iar din 2008 în altar, pereţii sunt pictaţi în tehnica fresco iar pereţii naosului şi ai pronaosului sunt pictaţi pe rigips în tempera. Altarul are formă semicirculară 41 / 2 decagen şi este lipsit de abside iar plafonul este drept, făcut din rigips. Altarul este prevăzut din 2007 cu un proscomidiar construit din rigips, leaţuri si gresie albastră, aflat în partea de miază - noapte. Catapeteasma din 1949 până în 2007 era improvizată cu diferite icoane lipsite de valoare artistico-istorică şi lipsită de pictură murală, iar în 2008 s-a executat pictura ei în tehnica fresco. În anul 2009 s-a executat izolaţia exterioară cu polisteren de 10 cm. şi tencuială decorativă. În 2010 s-a turnat şapă de beton jos şi s-a pus parchetul laminat. În 2011 s-a refăcut Sf. Masă, fiind întărită cu încă un rând de cărămidă şi îmbrăcată cu 5 plăci de marmură întregi. Tot în 2011 luna octombrie ziua 23, a fost resfinţită biserica de către Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, săvârşindu-se şi Sf. Liturghie arhierească.
