Prima vizită a fost la Palatul Patriarhiei Române. Am aflat care este istoria acestei clădiri. Ridicată de statul român la începutul secolului al XX-lea după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, fiind prima lucrare de beton armat din ţară, construcţia este legată de trecutul vieţii parlamentare româneşti. În interior, ne-a impresionat arhitectura şi rafinamentul spaţiilor, diversele ornamentaţii oferind imaginea unui loc plăcut şi elegant. După această mică incursiune, am ajuns la Biroul de presă al Comisiei Europene. Mihai Roşioru şi Valentina Unguroiu ne-au explicat cum funcţionează instituţiile Uniunii Europene. Am aflat că doar o mică parte dintre tineri merg să-şi voteze reprezentanţii în Parlamentul European. Nu este bine. Uneori vieţile noastre pot depinde de deciziile acestor oameni. Drepturile de care ne bucurăm vin la pachet şi cu responsabilităţi. Este important să fim conştienţi de lucrul acesta. Nu-i putem lăsa pe alţii să decidă în locul nostru. Ne-am îndreptat apoi paşii spre sediul Televiziunii Române. Aici am fost întâmpinaţi de jurnalistul Rafael Udrişte. Cu o deschidere şi un firesc care îţi oferă libertatea de a fi tu însuţi, realizatorul emisiunii „Universul credinţei” ne-a prezentat studiourile TVR. Încurajându-ne să jucăm rolul prezentatorilor de ştiri, moderatorilor de emisiuni şi răspunzând tuturor curiozităţilor noastre, a reuşit să ne ofere o viziune de ansamblu despre ceea ce presupune lumea televiziunii. Este nevoie de multă muncă şi dedicare pentru a transmite celor de acasă o informaţie corectă sau o emisiune de bună calitate. Am putea face o comparaţie între comunicarea prin mass-media şi un iceberg. La suprafaţă se vede doar o mică parte din întreg.
Cum facem ca mesajul nostru să ajungă la inimile celor care ne ascultă?
De la TVR am ajuns la TMI România, reprezentanţa uneia dintre cele mai mari firme de consultanţă din lume. Am aflat de la domnul Ciprian Teleman cum se poate construi o carieră de succes. Secretul este să perseverezi şi, totodată, să crezi că prin ceea ce faci contribui „cu un firicel de nisip la realizarea binelui în lume”. Ne-am despărţit de aceşti oameni cu sentimentul că şi noi putem realiza lucruri frumoase dacă rămânem împreună şi ne dăruim cu sinceritate scopului pe care l-am fixat. Întorşi la locul de cazare, părintele consilier Teodor Grădinaciuc ne-a prezentat studiourile de emisie ale Radio TRINITAS, iar părintele diacon Dumitru Bogdan Bădiţă, producător general în cadrul TRINITAS TV, ne-a vorbit despre munca din spatele ecranului şi despre cât de important este să fii pasionat de ceea ce faci.
Pentru echipa „Tineri către tineri”, ziua de 15 februarie 2019 rămâne una memorabilă. Ne-am întâlnit cu oameni frumoşi, care ne-au luat în serios, ne-au încurajat şi au oferit răspunsuri sincere căutărilor noastre. Eram curioşi şi dornici să aflăm cum se realizează o emisiune bună, cum facem ca mesajul nostru să ajungă la inimile celor care ne ascultă? Am aflat lucruri determinante pentru un om de radio. Trebuie însă să exersăm mult până când vom şti exact cum se face. Am încheiat seara la Opera Naţională din Bucureşti care a prezentat spectacolul „Nunta lui Figaro”. Cât de multe lucruri se pot face într-o singură zi! Dacă am fi suficient de înţelepţi, dacă am reuşi să trăim la fel de intens fiecare zi din an, fără îndoială că am înţelege viaţa mai în adâncurile ei.
Am învăţat de la cei mai buni
Sâmbătă, 16 februarie, odihniţi, ne-am luat rucsăcelele şi-am ieşit afară să ne bucurăm de soare şi de obiectivele turistice. Am cumpărat cărţi, ne-am închinat la mănăstirile şi bisericile din apropiere, ne-am plimbat prin parcuri şi am vizitat muzee. O zi numai pentru noi şi pentru prietenia noastră. Şi pentru că nimic din ceea ce poate construi omul nu rămâne în picioare dacă la baza construcţiei nu se află o temelie adevărată, ora 17:00 ne-a găsit în Biserica Doamnei pentru Vecernie, adunaţi în jurul părintelui Ştefan Cristian, moldovean de-al nostru din ţinutul Voronei.
După două zile în care am alergat dintr-un loc în altul, între zidurile bisericii am aflat odihnă. Ne-am bucurat că într-o lume a vitezei avem unde să ne tragem sufletele. Biserica ne propune un altfel de ritm, diferit de cel al societăţii. Este ritmul de care inima are nevoie ca să se vindece. Părintele Cristian a servit masa cu noi şi ne-a împărtăşit gânduri de preot preocupat de pastoraţia credincioşilor şi de viaţa trăită în Adevăr. Ne-a vorbit despre drumul spre mântuire pe care l-a asemănat cu o cărăruie extrem de îngustă mărginită de două prăpăstii: în stânga este deficitul, iar în dreapta se află excesul. Este greu să ne menţinem echilibrul, pentru că de obicei pendulăm între deficit şi exces, iar când tragem linie, ne dăm seama că am stat foarte puţin pe mijloc. De aceea avem nevoie de duhovnic. El ne ajută să ne cunoaştem sinele. Sunt momente în care, atunci când ne lovim de imprevizibil, ne uimesc propriile reacţii. Acest lucru se întâmplă pentru că petrecem foarte mult timp în afară, în timp ce răspunsurile veşniciei se află înlăuntrul nostru. Deşi trăim într-o societate care ne propune o ideologie a succesului, nu trebuie să ne fie frică de eşec. În realitate, prăbuşirea lăuntrică poate fi cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla. Pentru că în prăbuşire omul se coboară în adâncul lui, şi când îşi vine în fire, se întoarce către Dumnezeu mult mai curat, mult mai smerit, mult mai sincer. Părintele ne-a pus pe gânduri. Ne-am despărţit de el cu dorinţa de a pune începutul bun.
Duminică, ultima zi a parcursului nostru în Bucureşti, am început-o cu Sfânta Liturghie. În felul acesta i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru oamenii buni pe care a rânduit să-i întâlnim în aceste trei zile şi pentru că ne-a oferit prilejul să ne cunoaştem mai bine între noi. Suntem diferiţi. Fiecare avem calităţi şi defecte, dar ne completăm unii pe alţii. Lucrând împreună la radio de trei ani, formăm un întreg.
Vizita Capitalei a însemnat un moment important în evoluţia echipei „Tineri către tineri”. Prin urmare, mulţumirile noastre se îndreaptă şi către toţi cei care au făcut posibilă ieşirea noastră în Bucureşti. Datorită jertfei lor ne-am întors acasă mai prieteni, cu inimile bucuroase şi cu minţile pline de idei. Abia aşteptăm să dăm mai departe ceea ce am învăţat din această experienţă formatoare. Nădăjduim că de acum înainte emisiunile de radio ne vor ieşi tot mai frumoase şi vor fi mai pline de sevă. Am învăţat de la cei mai buni. (Echipa de radio „Tineri către tineri”)
