Când atât de multe au fost spuse, când părea că nimic nu te mai poate surprinde, întâlnirea cu doi sfinți știuți, dar nu atât de bine cunoscuți a fost, cu adevărat, impresionantă.
La Muzeul Mitropolitan, de la ora 11.30, a început proiecția filmului „Un înger în trup” – despre Sfântul Ioan al Shanghaiului – sau, cum îi spunem noi, Sfântul Ioan Maximovici. Documentarul semnat de Jasminka Marković a fost o mărturie cinematografică despre sfințenie și iubire lucrătoare. Filmul a reușit să transforme biografia unui ierarh în rugăciune vizuală, înmănunchind mărturii, fragmente de arhivă și secvențe de o simplitate tulburătoare. Prin vocea celor care l-au cunoscut și prin evocarea minunilor sale, Sfântul Ioan ni s-a descoperit ca un om al compasiunii fără de margini, al smereniei și al iubirii care vindecă. Un moment impresionant a fost acela în care se povestea că, deși șchiopăta de la o rană de război, mergea desculț prin oraș și împărțea ziare. Era adesea confundat cu un cerșetor și compătimit de cei din jur – care se minunau fantastic, mai apoi, când aflau că „cerșetorul” cunoaște opt limbi străine și are două facultăți, Drept și Teologie. Că face această misiune pentru a se smeri și a sluji Domnului. Iar de slujit a slujit mereu, din diferite funcții, urmând voia lui Dumnezeu din Serbia și Rusia, prin Shanghai și Manila, până la San Francisco. În totalitatea sa, filmul nu doar a povestit, ci a făcut simțită prezența unui „înger în trup”, așa cum îl numea încă din timpul vieții Sfântul Nicolae Velimirovici pe Sfântul Ioan al Shanghaiului.
De la ora 13.00, a urmat o nouă proiecție: „Muntele Schimbării la Față. Sfântul Sava al Serbiei”. Regizorul Hadži-Aleksandar Đurović și mama sa, scriitoarea Ljiljana Habjanović Djurović, au conturat un portret viu al Sfântului Sava, cel mai iubit Sfânt al poporului sârb. Filmul reconstituie, cu imagini autentice și o narațiune profundă, drumul tânărului prinț Rastko Nemanjić spre monahul Sava, cel care avea să devină întemeietorul și primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe. De la liniștea Muntelui Athos până la momentul obținerii autocefaliei, fiecare etapă este redată cu respect, sobrietate și un simț vizual aparte. Documentarul nu doar informează, ci și inspiră – fiind o invitație la descoperirea sensului sfințeniei ca jertfă, slujire și iubire față de neam și de Dumnezeu. Jertfă până la capăt și mai mult de atât. Căci una dintre cele mai tragice scene din istoria Serbiei a fost arderea sfintelor moaște ale Sfântului Sava. Și, totuși, un vânt puternic a venit, parcă, de nicăieri, răspândindu-i cenușa și făcând din întreaga Serbie un altar al moaștelor sale.
După aceste două momente pline de sfințenie, publicul s-a mutat în Sala „Iustin Moisescu” a Ansamblului Mitropolitan Iași, pentru a urmări „Ter Chono. O poveste mongolă” – un scurtmetraj istoric românesc din 2022. O mărturie de credință privită dintr-o zonă de… luptă. Prezentată pentru prima dată în România, dar intens premiată în străinătate, proiecția este, la o primă și superficială vedere, nepotrivită în cadrul unui festival de film creștin. Acțiunea se desfășoară în secolul al XIII-lea, o perioadă în care hoardele mongole dominau peste jumătate din lumea cunoscută. Atunci, generalii mongoli din teritoriile fostei Dacii se retrăgeau în Mongolia și, pe parcursul retragerii, jafurile și distrugerile erau o practică obișnuită. Din păcate, nu mai frumos se purtau cei din ordinele cavalerești pretins creștine – care făceau același rău.
Filmul, regizat de George Dogaru, cu un scenariu semnat de Octavian Budica și Răzvan Dutchevichi, o are în rolul principal pe campioana mondială la kickboxing Christiana Mongol Budica. Ea joacă rolul unei prințese războinice mongole care nu are cum să nu simtă schimbarea în interiorul său când întâlnește Ortodoxia în cea mai pură formă și primește ca o minune vindecarea și viața – prin sacrificiul total al Murei, o copilă creștină.
Acestea au fost, așadar, ultimele trei filme – din cele 21 prezentate în Festival! Ce filme! Ce bucurie de zile!
Iar ziua nr. 5 nu s-a încheiat încă. A venit rândul ca Sala Unirii – fostul Cinema Victoria din Iași – să găzduiască un eveniment artistic deosebit, apoi ceremonia de decernare a premiilor „Quo Vadis” 2025.
„Poveste despre noi” – așa s-a numit spectacolul pe care de atâtea zile îl așteptam! Liber Artis Orchestra din Iași a susținut un concert vocal-simfonic cu muzică din filmele Marvel și Disney, precum și din filmul El tonto por Cristo, compusă de Michael Paraskevas. Totul s-a petrecut sub bagheta dirijorului Bogdan Chiroșcă, de la Opera Națională din Iași. Atmosfera a fost completată de Ana Munteanu, artistă de sand art și finalistă a emisiunii „Românii au Talent”. Ea a creat animații în nisip în timp real, aducând la viață poveștile muzicale și transformând concertul într-o experiență vizuală de neuitat. O experiență pusă în scenă sub îndrumarea regizoarei Alexandra Bandac.
De la ora 20.00, a urmat ceremonia de decernare a premiilor „Quo Vadis” 2025. Programul a cuprins proiecția filmului retrospectiv al ediției, apoi filmul documentar „Genesis”, care a prezentat procesul de realizare a trofeului. Evenimentul s-a încheiat cu anunțarea și premierea laureaților de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Că au primit Trofeul „Quo Vadis” sau Crucea „Sfântul Ierarh Dosoftei”, nici unul dintre participanții la cea de-a doua ediție a Festivalului Internațional de Film nu a plecat fără daruri și fără binecuvântare. Căci binecuvântați am fost și noi – avându-i alături în aceste zile, cunoscându-i, ascultându-i, urmărindu-le creațiile, îmbogățindu-ne mintea și sufletul cu atâtea minunății.
Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!
